Prunele aveau în miezul lor
răcoarea venind din fiorii toamnei;
sub pieliţa brumată cu frig prevestitor
nu mai erau soarele nopţi dulce, fructe de august:
aveau un început din răceala granatelor,
răceala asasină de fructe de uzină;
mai amintea pieliţa lor brumată
ca o cornee înceţoşată
de-un nor malign de cataractă,
numai când le muşcai
îţi răspândeau în gură vara
dulceaţa începutului de rai;
şi merele-n octombrie culese de pe ram
ne aminteau de sâni abia mijiţi
când îi îmbracă în răcoare seara;
fructele reci culese toamna, dimineaţa
după sărutul începutuli de moarte.