ştiu că dacă aş trage de toate sforile din
mine m-aş minţi din ce în ce mai mult
pe zi ce trece
când aş fi cu tine aş fi de fapt numai
cu mine

te îngrop în poemul ăsta ca într-un morman de
chestii pe care nu le-am înţeles niciodată


îmi curg prin vene toate dăţile când ne înţelegeam fără
tote convenţiile semioticii/îmi dau drumul
la gânduri o dată pe lună
sub pretextul că aş putea naşte într-o zi
un edd şi că el ar putea fi

chiar al tău / sau al nimănui

mă-mbrac în femeia care rosteşte cuvintele
ca doamna de la teleenciclopedie/ femeia care fumează
doar de dragul nihilismului
îţi şoptesc toate verbele la gerunziu
şi alte nimicuri
poveştile mele te fac să oftezi

mă bucur

la fiecare două-trei zile am impresia
că felinarele nu-mi mai amintesc de mult
de poveşti de dragoste/ străzile pe care
mergem împreună sunt ca alea din filmele
cu gangsteri/ ştiu că îţi place

însă nu mi-o zici niciodată
crezi că vocea ta e aspră ca mâinile unui
fierar

de fiecare dată când am chef să te aud
mă arunc de pe coarda flatter
şi tac/ pietrele se rostogolesc înapoi în
ocean când vorbeşti