1

Ei bine, în noi s-a deschis o culoare deschisă.
De ce ar trebui să ne fie ruşine, hî!?
De ce nu ar avea valuri şi faună
sucurile din sticle,
de ce n-ar fi vii ierbarele,
de ce insectarele n-ar fi o
inundaţie de resemnare glorioasă?
Poţi să mori închizând un ochi sau niciunul,
şi doar tu îţi vei contabiliza eleganţa,
doar tu te judeci
pe când ar trebui poate
să laşi viaţa să fugă printre deştele tale
sau poate nu.

2

Poate că soarele chiar este împins de la spate.
Sau poate că nu.

Poate că iarba creşte strict programat.
Sau poate că nu.

Poate că apa este doar un dans lasciv.
Sau poate că nu.

Poate că doar te îndoieşti
ca să araţi mai a filozof.

Mai ai îndoieli?!

Totul e regizat prea bine
ca să nu apară mai-mult-ca-adevărul.

3

Eşti gata să pui viaţă în lucruri
ca într-un obraz palid?

Căci, oricum, toată viaţa asta facem:
ne jucăm de-a focul.

4

Tu nu faci decât să creezi universuri
şi să te venerezi în debara.

Tu habar n-ai
cum este să te învinovăţeşti puţin
şi să duci gunoiul zilnic.
Până şi dacă bei ceai
opreşti lucrurile din insomnia lor
şi ŞTII că picioarele tale
s-au înrădăcinat
în partea cealaltă a infinitului.

5

Naşti
în tine
o mlaştină de ciocolată.