Cum plânge sub streaşină zăpada
Şi ne chiamă pretutindeni oboseala,
Şi aud cum tremură în suflet pământul.
Când mâna de veghe dăruie ofranda.
În linişte aştepţi şi tremuri
Şi reconstitui frica pâinii noastre
Când palmele sunt vinete de ger.
Trăiască melodia,
Când joacă'n imagini de zăpadă
Şi focul ostenit s'a stins încet,
Auzi cum bate cerul în fereastră
Şi tremură o dalie în glastră.
S'adun zăpadă, muşchiu după copaci,
S'ajungă pentru vreme şi-amintire,
Când s'or reîntoarce palizi şi săraci.
Strălucitoare stâncă
De un veac aştept
Sub plete albe de vrăjit poet...
Printre perdelele lăsate iarna cântă
Îşi ţese din zăpadă rânduri rânduri,
Un dulce vers pe-o veche melodie.
Şi ascult tăcerea, sufletu'mi o ştie...