 |
|
|
|
|
|
|
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Soacră, soacră... 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-19 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Noaptea când ușa doarme și lemnul grinzii crește
Și patul șade prins de vise-n cuie, sar Pe spatele acelui puternic armăsar Ce vine în nechezuri și-n poartă se oprește. Cu mâna sprijinită pe gâtu-i, merg călare Spre muntele cu lacuri și perii de păduri, Cu coniferi în lună și dinți de piatră duri Pe care nici o hartă nu-l scrie și nu-l are. În valea de cenușă e-un lac cu apă verde Ce merge-n sticlărie și smalțuri până-n alt Tărâm, cu prunduri negre și cu tavan înalt, În care-un pește roșu se-nalță și se pierde. Și către-acest tezaur de mirodenii plin Se trag cu muget dulce cirede de bovine, Și-un cerb cu craca deasă să se apade vine, Și frunza răscolită în urmă-i crâșcă lin. O, ce păduri enorme și ce tăceri nedrepte! Ce geologie rară pentru vânatul mitic! Cum totul pare-n somnuri pe-un emisfer granitic, Săpat de-un vis arhaic în turle lungi și trepte! Ridic un arc ce cântă când coarda i se-ntinde Și trag; dar cârdul muge, din apă ies lumine, Iar cerbul crește groaznic cu coarnele spre mine, Brădetul se frământă și către mine tinde. Și balta scade moartă, coclită; ceata rea Aleargă-nvălmășită cu sute de picioare, Iar calul greu se-ntoarce prin smârcuri fără soare, O, ce păduri enorme și ce tăcere grea!
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
