Treceam dormind şi înarmaţi cu suliţe şi carabine cu câte patru limbi
în fiecare gură

cântam tărăgănat astfel încât să sugerăm o reântoarcere

mergeam şi fiecare părea că se îndreaptă spre casă şi grădină spre tufele de rosmarin spre florile îngălbenite ale caprifoiului spre sânii primitori unde să-şi culce capul

eu însă obosisem "nu mergi cu noi la cer" mă întrebau ceilalţi miraţi
de răsicirea gândurilor mele

"rămân să mă târăsc pe mâini şi să sparg oase" le răspundeam şi mă culcam pe jos păstrând o îndărătnică tăcere