La Cărbuna


E zvon de veşnicire la Cărbuna,
Arcadei, Doamne,-i primenesc pridvorul;
Sunt rugă şi destin dintotdeauna,
Şi pasăre netăinuindu-şi zborul.

E zvon de luminare la Cărbuna,
Exilul, Doamne, mai zvâcneşte-n noapte;
Azvârl în palma vremii azi arvuna
Ninsorii zăbovinde-n plânse şoapte.

E zvon de izbăvire la Cărbuna,
Sfinţeşte-mi, Doamne, trecerea în luturi;
Sub Rug Aprins, rotindu-şi cerul, luna
Pecete pune pe arípi de vulturi.

N-am, Doamne, loc în elegii eterne;
Tu drumul cu golgote mi-l aşterne...