Coarne răsucite
unghii poleite
laţe de argint
târâie pe pământ
(poezie populară)

Cu melcii frontali de os
prin frunzarele abstracte
mitologic merinos
trage naiul furtunos
din tăcerile compacte.
Eu te-am vrut, berbec lăţos,
cu copite poleite,
alb, de brumele topite
prin livezile montane,
ce-au plecat pe unghi înalt
de cocori şi de cobalt
peste ţâţe de gorgane.

Eu te-am vrut cu lână grea
de cuvinte de balade,
caldă şi curată nea
când în amintire cade.
N-ai aflat picior de plai,
mioritică mâhnire,
floarea de trifoi s-o dai
unui orb din omenire?

O, berbece fabulos
fără trup, fără copite,
mitologic merinos,
naiul plânge şi sughite;
ai uitat de zeul Pan
care-n zece trestii zice
somnul visului uman,
jalea lumilor antice?