Au poame crude toţi prunii, gutuii,
Cerul dezlănţuie alt curcubeu.
Şi n-aud cum nucii bat - amăruii -
Frunză tomnatecă-n sângele meu.

Beau soare mult, mi se clatină mersul.
Râd şi mă caţăr cu fânul pe clăi.
Sună zefirul în mine neştersul
Imn pentru flacăra ochilor tăi.

Crengile tinere pasc şi ascultă,
Umbra e fată morgană ce piere,
Trece câmpia prin dragoste multă.
Sufletu-mi bate şi-n pietre stinghere.

Eşti nebunie, dragoste nouă,
Suflet fragil, veşnicie subţire.
Tot geamul cerului îl şterg de rouă,
Poate mi-e dat să mă pierd din iubire.