 |
|
|
|
|
|
|
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Soacră, soacră... 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-03 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Și mereu mă prefac a ști
unde-i marginea. Chiar și cu ochiul desfăcut. Dar, așa cum dispare un vârtej, uneori dispare speranța, și se umblă atunci cu un gard în spinare, pe lângă salcâmi jupuiți și chiar pe sub pământ, peste cârtițe tresărind ca un clopot, din nevoia doar de a fi apărat. Mai au ceva să-și spună oamenii și în somn, cu glasul dat la o parte, naivi străbătând despărțirea. O răsuflare îngropată în ape este posibilă. Și nici măcar nu ne mai astupă o singură soartă. La strigătul rațelor sălbatice închise în cer se holbează răbdarea oricui. Dar eu cu atingeri de sidef încerc să-i vorbesc inimii, cum vuiesc pentru sechii (sechii neînsemnând desigur nimic), pe la ferestrele stinse din cartierele orbilor, și despre cum o întunecare feroce mă caută. Pivnițele tăcerii au fost cotrobăite și ele. Tufișurile arse de praf au fost și ele date-ntr-o parte. Pe colinele de cenușă ajungând am măsurat toată singurătatea. Ține cât mine.
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
