Toate sunt drumuri acuma: palida
păpădie plutind pestre pietre,
greierii prin ierburile mari, ciocârlia
zvârlindu-se-n cer; toate umblă
în felul lor după soare, toate se recunosc
în statura înaltă a zilei de mai.

E-un fel de mişcare înainte şi-n sus,
cu dealurile vibrând de atâta lumină;
Şi păsările în formă de ciutură
s-au aplecat spre pământ.

A început şi iernatecul alb...
Cum mi se risipesc solzii de veche răşină...
Acum, ca-n obiceiuri de început de an,
vin dănţuind animalele
şi mi se închină.