Despãrþirea noastrã, o zi mai frumoasã din toate,
cu lacrimi ºi flori
(cum sufletul nu poate
sã prindã în cuvinte acest apus de zori!);
aducerile-aminte ne-au crescut
lin ºi duioase în plante,
cu fiece zi spre trecut.

Ne þin de sfat copacii ºi lucrurile din jur,
ca inima sã aibã tristeþi ºi bucurii,
iubirea ne-o înalþã la cerul cu azur,
luceferii din noapte, luceferii din zi.

Atâtea înþelesuri au toate pe pãmânt,
cã nu putem cu firea sã dãm vreun cuvânt
la toate câte-au fost, la toate câte sunt.