Văd cum ploaia picăturile-şi dirijează,
De la geam în stradă-i văd, cum se-mbrăţişează...
Şi durează, durează...
Buzele şi-le-ascund sub cortina umbrelei,
Dar ea nu ştie că locuiesc la etajul trei...

Smulg hanoracu' din cuier şi trântesc uşa în urma mea,
Aşteptând liftul să vină să mă ia...
În lift, într-unul din colţuri stă o domnişoară...
2--1--P - o las să coboare înaintea mea,
Dându-şi uşor pe spate fularul, ştergându-mi lacrima...

Ieşită din scară se-ndreaptă spre ei,
Din urmă văd cum îi desparte pe-amândoi...
Îşi deschide aripile ascunse după păru' lung,
Pe ea o apucă de mână, şi se-nalţă spre crâng...
Momente ce mă străpung...

Merg trei paşi înainte, doi înapoi...
Într-un final de drum, 'nainte-'napoi,
Ajung lângă el şi-l văd împietrind...
Mă pregătisem să-i zic câteva vorbe, şi nu numa',
Dar văzându-l aşa, am plecat salutând...