Amant al cărţilor, acoperit de praf
plec din arhiva stingerii, pe seară
urc în tramvaie, leneş trec prin pieţe -
la gât fularul desfăcut, fularul
pătat cu suc de piersici şi de ceară.
Prea tânăr gâtul vulnerabil, punctul slab
al trupului, punctul rămas copil.
Poţi fi stăpân pe-un lucru atât de nou? Tăcut
îmi înfăşor fularul mai strâns, e tot mai lung
se răsuceşte-n jurul pieptului gol, în jurul
burţii, genunchilor - şi-ncet cobor în lut
învăluit în lungi fâşii. Sub ierburi
foşnesc familiar fulare dulci -
se duce carnea, tinerele oase
sunt crengi friabile. Întreg, dispar domol.
Fularul vechi păzind un spaţiu gol
al trupului, tiparul meu veşnic, de mătase.