Sunt oameni de iarbă
care se iubesc în parcuri,
şi paznicii trec fără să-i vadă.

Sunt oameni de fier
care-şi spală trupul în flăcări,
şi atingerea lor topeşte gratiile.

Sunt oameni de pământ
care îşi lasă hainele în şifonier,
când se întâlnesc cu copacii,
pentru că hainele îi fac să se bâlbâie.

Toţi pleacă la fel
ca pentru o plimbare în grădină,
lăsând în urma lor uşa larg deschisă.