Inima cedrilor sacri nici ea
Nu mai e prinsă ca inima mea.

Ceasul şi ziua şi luna şi anul,
Cercuri pe ape ce nu-şi văd limanul,

Hore pun ca mişcătoare inele,
Limpezi, în jurul inimii mele.

Umbra, rea limbă de ceas, îmi dă roată,
Roată cu spiţe de noapte-ncheiată,

Scrânciobul naltelor reci constelaţii
Suie şi cade-n rotundele-mi spaţii,

Câte vârtelniţi de timp sunt în cer,
Inima toate drept axă mi-o cer.

Ochi bulbucaţi dintr-al noulea turn
Cată crucişi către noul Saturn,

Căruia naşterea-n noapte i-o-mbină
Multa rotirilor muzică lină.