NICĂIERI fie-ne-acasă.
Pline şi apă fie-ne masă aleasă.
În inimi, cald de culcuş
şi ce dorim, din cât de departe,
fie acuş.

Tropotul ardoarei noastre, fără amânare
să-l auzim necontenit
şi să se sleiască lumânare
dând dogoare şi lumină
veşnică, deşi puţină;
fierbinte, deşi umilă;
adevărată, chiar dacă uneori din silă.

Iubire, iubire ca o feştilă
ce nu se iroseşte când cu ea citeşti
o filă şi alte, tom după tom,
toată-nţelepciunea lumii intră în acest
dom al Iubirii, care să strălucească fără apus,
să-i murmure toate bolţile spunând atâtea
câte niciodată nu vor înceta din spus.