S-au întrebat creştinii cei mai buni
Precum şi ăi de-s numai botezaţi,
De ce după atâtea rugăciuni
De Tată nicidecum nu-s ascultaţi (?!)

S-au încercat mătănii, acatiste,
Şi lumânări s-au ars la infinit,
Dar n-am găsit pe unul să existe
Ce imediat dorinţa i-a-mplinit,

Fi’n’că, “precum în cer şi pe pământ”
Şi-acolo-i, cum să-i zic…democraţie,
Ştampile, aprobări, într-un cuvânt
Şi sfinţii au a’ lor birocraţie,

Că nu ia El decizii în fugă
Chiar de-i la chip şi-a noastră-asemănare,
Cu îngerii dezbate orice rugă
Şi-apoi din plen, prin vot, ia aprobare,

…………………………………………

Asear’, doar ce m-am pus ca omu-n pat,
Nu ajunsei nici să mă învelesc,
Când mă trezii cu El, neanunţat,
Vrând pentru-o noapte să-l înlocuiesc

Pentru şedinţa de sfârşit de Lună,
Probleme, acatiste, rugi în scris,
Şi-a zis că ar fi bine să mă pună
Ca bun creştin s-am grijă în ofís,

Lucru de care, eu, nu m-am mirat
Fi’n’că postesc şi când înjur de gură,
Acas’ apar devreme, cateodat’,
Iar de băut, beau numai cu măsură,

Aşa că, frumuşel m-am instalat
La El, într-un birou ca-n paradis (!)
Şi cât a fost la miting, El, plecat
Doar urmăream emailurile-n scris ;

Păi, ce veneau !… chiar şi de la atei !
Unii doreau s-o aibe-un pic mai lungă,
Vreo patru-cinci vădane voiau trei,
Şi-o alta de rezervă să le-ajungă,

Yankeii se rugau cu foc, prin Marte
Să umble într-o lună, că nu-i bai,
Chinezii voiau zidul mai departe,
Iar ruşii, mai târziu…parcă prin mai…

Curgeau emailuri mari cu doleanţe
Sperând, la disperare, chiar minuni,
Cereau la Polul sud, unii, vacanţe
Că n-au plătit căldura de trei luni,

Iar mulţi, chiar şi nea Mielu’ de-i oier,
Visau lozul cel mare-n duminică,
Să bage dracii-n toţi din cartier,
Sau neamul să le crape de oftică….

Dar, fiind bun şi iubitor de oameni,
Că au minţit sau poate c-au furat,
Că aveau trei, normali, sau poate fameni,
Făcând un clik la mouse i-am aprobat,

Că, ce mi-am zis (?) săracii de netoţi !
Poeţi cu clase cât duce un tren,
La clasici ! la grămadă fie toţi !
Cin’ mai citeşte astăzi vr’un catren (?!)

Iar Geoană, că de milă-am lăcrimat,
Să-l ia acel popor ! cât plânge el…
Cu-n click apoi l-am naufragiat
De rugi în cor pe bietul marinel….

Aşa că, fără miting, aprobări,
Sau jalbe, milostenii…că ştiţi…
Făcui, din şoricel, în trei mişcări
Pe robi cât şi pe roabe fericiţi,

Să mă trezesc în zori dormind pe bani
Cu baba ce-o aveam, fără tromboane (!)
Mai jună cu treizeci… tereştri ani,
Iar mă-sa era numai silicoane,

Şi-apoi, găsesc în uliţă pe Ion
De-un ceas numa’ cu Gheorghe însurat
Şi toţi o fredonau la unison…
Ce n-am găsit…picior de capră-n sat !

Valeriu Cercel