Are tata un scump cal.
Aflat în ultimul hal
şi zbanghiu
privind răsucit într-un burghiu.

Pe deasupra este ros.
I se vede şi un os perforat.
Dacă îl scutur
rămân parfumat cu gălbenuş de flutur.

Cu picioarele tăiate,
cu părul scurs într-o parte,
cu dinţii nemişcători
înfipţi bine între nori.

Uneori fiind prea vesel
deschide corpul frumos
şi-i aşează pietre roşii
ordonându-le după miros.

Şi apoi coboară ritmic
înlăuntrul unui puţ
ce-n nisip arzător
fraged gâtlejul de struţ.

Visând foşnet de copite,
îmbulzeală de cristal,
dansuri şi trăznet de vite,
gleznă sfântă de-animal,
magica femelă, mamă,
mirosindu-l bestial.

Nu-l atinge,
nu-l atinge,
ăsta-i tot...
Iese tata
prin pustiul galben bot.
Se aşează într-un laur
deschizând
către nimeni ochi de aur.