Zori pure. Orizontul
Pleoapele-și deschide
Să vadă. Ce? Vechi nume.
Stau calme pe patina

Lucrurilor. Și astăzi
Roza se cheamă încă
Tot roză, și-amintirea
Trecerii sale, grabă.

Zor de-a trăi mai mult.
Spre lungi iubiri ne-avântă
Această forță aspră
A Clipei cu pas sprinten

Care-atingându-și ținta
Fuge strigând: Nainte!
Atenție! Atenție!
Voi fi! Voi fi! Voi fi!

Și rozele? Pleoape
Închise: orizontul
Final. Poate nimicul?
Dar numele rămân.


(traducere de Ștefan Aug. Doinaș)