Te-a întristat venirea cocorilor
Ca o bucurie prea mare
Şi ca o revărsare adâncă de ape
Pe un pământ uitat.

Maria
La picioarele celui mort
Plânsetul tău a fost o muzică lină
Sau o adiere depărtată de vânturi calde
Sufletul tău a plutit deasupra apelor limpezi
Ca hulubii călători peste mări şi deane
Lacrima ta a căzut pe pământ, departe
Ca o ploaie de primăvară binecuvântând ogoarele
Şi'n tresărirea primăverii, heruvimii au cântat
Şi-au binecuvântat
Lumina.

Luntrea furată de vânt pe'ntinderi marine
Prova spre care tărâm te îndrumă în noapte
Care lumină te chiamă, clipind, de pe ţărmuri Necunoscute?
Taina ascunsă în stepa albastră te poartă
Biet groenland rănit, ce-aştepţi în voia furtunei
Clipa în care te-o soarbe'n adâncul ei lacom, Imensitatea.