Cuvintele de pământ, de lemn, de fier,
cuvintele clădiri,
cele pietre şi cele copaci,
cuvintele pe care le întind pe pâine,
pe care le sorb din lingură,
pe care le îmbrăţişez şi le iubesc,
cuvintele care mă acoperă şi mă spală,
cele ce sapă şi cele ce astupă, cuvintele scândură,
cuvintele pod şi punte şi luntre şi stea,
acelea pe care calc şi la care mă uit,
care trec peste şi ajung dincolo,
care fac semne şi se desbracă şi vin impudic,
cuvintele tălpi şi mănuşi,
secure, bucate şi drum de ţară -
cuvintele sticlă şi rogojini,
şi icoană şi fum,
cu ele mă însoţesc şi mă înfăşor, -
în fiinţa lor de umbră şi de lumină
sunt plop clătinat şi fiară stârnită,
iată acestea ning şi acelea plouă,
cuvintele vânt şi grindină şi uscăciune,
de care mă împiedic, pe care le rup,
care pocnesc, pe care le gust,
de care nu mai pot să scap
nimerit în mijlocul lor,
căutate, apucate, strânse, cioplite,
şterse, ridicate,
sunt al lor, prin ele, cu ele,
din ele, sub ele,
sunt cules şi stors, fiert şi băut,
răsărit şi sfinţit -
sunt alungat şi împiedicat de cuvinte,
din marginea lor, din nesfârşirea lor,
din ouăle lor, lângă urmele lor
de copite, de unghii, de ghiare,
de gloanţe, de cuţite, de palme,
cuvintele rămânere şi curgere,
şi cele în care mă ascund când mă desbrac,
cele din leagăn şi cele de la groapă,
de întrebare şi de mirare...