Am văzut că bătrânul Columb odinioară
Că lumea e rotundă. Nu m'am învățat minte
Și azi mai cred că drumul e o linie dreaptă
Care mă va conduce la steaua mea. Cum fiara
Închisă într'o cușcă adulmecă prin gratii
Mirosul greu de vânturi din alte primăveri, -
Așa mă cheamă valul și mă înșală încă
Atunci când steaua mea apare sus în zare,
Îmi trebuie o barcă cu pânze de zăpadă,
Și mai visez că raiul e pe celălalt mal.

Dar vai, de câte ori am urmărit cărarea
Șerpuind peste dealuri și dincolo de coastă
Am găsit numai bradul și salcia de-acasă
Și pâinea cunoscută și mâna care vrea
Și fruntea care minte și gândurile vechi
Și lacrima de eri și -aceeaș primăvară
Care mă chiamă încă în alba depărtare
Și îmi mai cântă încă, cum în copilărie
Că are să mă ducă și-are să fie bine
Și dincolo de dealuri e liniștea visată
De dincolo de versuri și dincolo de viață.