"Interrogavi solem, lunam, stellas
et responderunt: Non sumus Deus
tuus; quaere super nos!"
Augustin


În zbor uşor, ca nişte albe stoluri,
Ne-om ridica deasupra lumii noastre.
Ne-or fermeca misterioase goluri,
Ne-or îmbia vecinătăţi de astre.

Vom auzi în nesfârşiri de spaţii
Cum stelele, rotind pe-aceeaşi cale,
Urzesc în mers, din ritmice vibraţii,
De-a pururi armonii universale.

Şi-n treacăt, din ţinuturi în ţinuturi,
Azurul depărtărilor albastre
S-o scutura ca pulberea de fluturi
Pe aripile sufletelor noastre.

Şi vom zbura şi vom zbura departe.
Departe, mai departe, dar suirea
Şi căutarea ni-or părea deşarte
Simţind că n-o s-ajungem nicăierea.

Şi obosiţi, ne vom opri avântul...
Dar vom sorbi suprema mângâiere
Când vom vedea lucind în hău pământul:
O sferă luminoasă printre sfere.

Şi-nţelegând că, amăgiţi de visuri,
Am căutat ce n-am găsit în astre,
Ne vom întoarce zborul spre abisuri
Căci Dumnezeu e-n sufletele noastre.