Pentru cine te-ai gătit cu atâtea petale?
Cui îi surâzi din zori
Până-n seară? Vântul şi-a pus sandale
De raze de soare.
Dar ochii tăi nu se miră, sunt flori.

Braţele din mâneci scăpate
Le-nalţi către creştet şi ard.
Te prăfuie carul amiezii, din roate,
Şi fumul de ierburi şi nard.

Ci tu, ca un vis de iubire
Al pajiştii verzi,
Te legeni, surâzi în neştire
Şi în tinereţea ta crudă te pierzi.