În evul sur (Domn: Dagobert),
lucea un principe incert;
cu ochi de ape ºi victorii,
calm braþu-n ºold, în unghii de glorii.

Treaz, pãrul fân de stele muºcã.
La cizme, de cocoºi albi creste.
Zãresc din turn sãrind neveste,
sã moarã lângã piept ºi puºcã.)

El reteza cu braþul drept
floarea din stânga, de sub piept,
ºi-o arunca peste oblânc
cu ochiul drept pe sânul stâng.

(Calul de gheaþã ºi tãcere,
sãltând prin burguri blestemate,
cu-o fugã-n dinþi ºi cu-o muiere
cu deltã de lalea, pe spate.)

Mari degete de ornic, gene
priveau ºi fecioreau izvoare.
Dar ochii scoici clipind alene, -
se rãsturnau, plutind, fecioare.

Vãd timp de bãtãlii. Leat mediu.
Cu alþii-n fier ºi-n gânduri grave,
dãdu ºi prinþul un asediu,
pe undeva, prin mlaºtini slave.

Rentors în timp pribeag. Schimbat.
Prinþul: sluþit în bãtãlie.

Sfârºitu-acesta nu l-am dat;
el plânge-n smalþ ºi-n veºnicie.