Mi-a povestit mama, azi dimineaţă,
Că a visat ape tulburi şi multă ceaţă, -
Că o potecă înaltă, cotind spre apus,
O tot îndemna să vină în sus.

Pe-alături umbla grâul alb ca zăpada,
Cu suliţele spicelor lucind,
Tulpini aburind,
Să schimbe la faţă livada.

Şi-arzând de arsura nuntirii,
Se-ntindea peste marginea firii,
Iar spicele aruncau printre degete leasa
Să-şi prindă din nefiinţă mireasa.

Spre seară, mama se făcu atât de uşoară
Că n-a mai fost pentru nimeni povară...



(preluat din antologia Însemnele anilor)