Tu urci în amintire, ca aburii din ceai
ªi tulburi încãperea cu pasul tãu de aer;
Cu rochia-þi foºnitoare - subþire evantail -
Cobori de pe tapete, ca firul dintr'un caer.

Sunt singur între tine ºi între restul lumii,
Purtând la butonierã toþi crinii din grãdini,
Dar inima, sub hainã, de'nþepãtura glumii
E strãbãtutã ziua ºi seara de lumini.

Dantelele la guler ºi sabia în cuvinte:
Eu viu dintr'o gravurã cu aer rococo,
Plâng lacrima aceasta, amarã ºi fierbinte,
Strivind între pleoape tristeþea lui Pierrot.