Patria, din leagănele mici,
Pentru noi înseamnă-ntâia dată:
Un pridvor sunând de rândunici
Şi un nuc cu coama lui rotată.

Patria începe de la prag
Şi se-ntinde până la portiţă,
Unde-un măr ne-ntâmpină cu drag
Şi ne iese-n cale-o romaniţă.

Mama când pe-al nostru căpătâi
Se apleacă-n perne să ne culce,
Cerul românesc, întâi şi-ntâi,
E-n lumina ochiului ei dulce.

Patria o desluşim apoi
Pe întâia pagină din carte,
Unde-n albul câmp sunt negre oi
Şi sunt drumuri care duc departe.

Dar oricât de multe drumuri sunt
Către mări şi munţii de zăpadă,
Nu uităm c-al patriei pământ
De acolo-ncepe, din ogradă.