Motto:
"Păcate's pe ierburi şi copaci, da 'ncă pe oameni!"
"...parşivă muiere..."
N. CREVEDIA


Tata Dumnezeu cu frumuseţi trupeşti şi har
te-a înflorit şi ca din coapsa Lui să odrăsleşti
te-a 'ncununat cu lauri şi lumini cereşti,
ca să-i tămâiezi evlavie 'n altar.

În alt veac trăind, tânăr voevod
te-ar fi poftit în ţara lui Doamnă
şi i-ai fi dăruit în fiecare toamnă
câte-un cocon de aur şi câte-un nou izvod.

Într'un pridvor de lemn românesc înflorit,
maşteri te-ar fi scris cu penel subţire,
legănând cu ctitorul pe braţe-o mănăstire.
Ca pereţii numele-ţi nu s'ar fi risipit.

Dar tu sufletul l-ai scăldat în ispte
ca o ciutură goală 'n afundiş de apă
şi păcatul în carnea exuberant de albă-şi adapă
rădăcinile de patimi, şerpeşte 'ncolăcite.

Vârsta surâde'n ostroave cu cer colonial;
în vis cocotierul ţi s'ar părea amant,
dar moartea bate sincer, discret şi'nsinuant -
şi te stingi ca o lampă'ntr'o sală de bal.