Aiudul, galera destinelor noastre,
Ne poartă pe-a timpului unde albastre
Spre-un ţărm neştiut, spre-un port neatins,
Spre-un far ce în noapte de mult stă aprins.

Ne frângem în grelele lanţuri, sub bice,
Sleiţi, unii trupul se zbat să-şi ridice;
Pe rând, tot mai multe zac ramele-n loc,
Galera-i o frunză-n al vântului joc.

Şi azi, ca şi ieri, mor pe nava cu vele
O ziuă cu soare, o noapte cu stele
Şi-asemeni bătrânilor zei din Olimp,
Ni-i viaţa un zbor peste spaţiu şi timp.

În suflet purtăm paradisele ninse,
Parfumul pierdut din grădinile stinse,
Iar gândul se frânge-n tăcerea de mort:
Câţi oare vedea-vom intrarea în port?

Dar vie ni-i dragostea-n pieptul ce doare,
Credinţa ni-i cântec, ni-i rază de soare,
Când viforul soartei, când crivăţul crud
Ne murmură-ntr-una: Aiudul, Aiud...

09. 03. 1951
Colonia Mina Baia-Sprie