Pământul din spatele casei l-am dat pe nimica,
pentru solda mică a soldaţilor de la infanterie,
A fetiţelor de la internatul din colţ mirosind a bancnote de tot felul,
Gata, l-am dat pe un ceas cu baterii, cu clape, cu mâner,
uşor de transportat pe timp de pace,
uşor de călcat cu velocipedul.
Acum pot să ajung şi eu în orice gară mică
Şi chiar pe strada Covaci unde sunt ceasuri câte vrei.
E un ceas asemeni monogramei căminelor de nefamilişti,
Se poate duce la Nufărul cu un pachet de acţiuni,
Dă ora exactă, strânge resturile de poezii de prin casă,
Îl trimit după pâine, după ţigări, după "Săptămâna",
Beau sana, chefir şi scriu poeme lungi,
Cu ochii pe ceas scriu poemul de plastic,
E uşor, e comod şi se poate spăla şi cu mâna.