O uşă, nici măcar atât, numai pragul,
numai golul acestei uşi într-un câmp gol.
Cine trece prin el se împarte, fantomele jumătăţii îl zăresc.
Lumea este o furcă cu doi dinţi enormi.
Aci este locul unde sfera a născut gemeni. Toate drumurile se bifurcă.

Focul când se desparte de sine poate fi băut.
Pâinea care se frânge în două devine sare.
Chipul priveşte. Chipul se lasă privit.
Ecou, hai să mergem de mână! Oglinda a despicat lumea.