 |
|
|
|
|
|
|
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Soacră, soacră... 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-05 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Suntem doar o clipă.
O clipă, o singură clipă: aceea pe care moartea ne-o lasă. La ce-ai putea să te gândești? Și ce-ar putea să-ți fie drag într-o clipă, o singură clipă? Istambul! Ploaia cântă pe lespezi de drum. Ploaia cântă-n geamii. Ploaia cântă-n inima noastră! Istambul! oraș plăsmuit din himere și vis, grădini cu suspine de iarnă, femeie din ivoriu și smalț, și morții, și fără de număr mormintele, și-n ceața Cornului de aur un trandafir. Suntem doar o clipă. O clipă, o singură clipă: aceea pe care moartea ne-o lasă. Abia mai tresar porumbeii de ceară-n bătaia vântului dinspre Eiub, porumbeii cenușii, funerari. Dulce și blândă ploaie pe îndoielnice fețe. Ochii ce ard cu puternică flacără - și bunul prieten un cântec va-ncepe acuma, un cânt ce ne face viața cu mult mai bogată. Iar clipa nesigură - cu mult mai bogată, o clipă, o singură clipă. Suntem ca arborii-n iarnă din fața Bosforului, Apa coboară în ceață, se duce la vale spre țărmul Albei Mări. Suntem porumbeii de ceară pe care moartea i-a uitat în bătaia vântului de la Eiub. Suntem ca fețele de ceară în ploaia cenușie, în noaptea îndoielnică. Odată nu vom mai putea să vorbim, nu vom putea o vorbă să mai scoatem sau să găsim cuvântul fără de prihană, care face nesfârșită și eternă acea unică și singură clipă. (traducere de Maria Marinescu-Himu și Ioan Micu)
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
