Vrafuri de frumuseþe murdarã ºi mirositoare,
Vrafuri de piele transpiratã,
Troiene de zãpadã nãclãitã,
Dealuri de rufe.
Munþi de mizerie, care trebuiau sã devinã
munþi de splendoare!
Ea ºi-a fiert mâinile în cazane cu sodã,
ªi-a pierdut în ele scoicile unghiilor,
Ea a mestecat haine de generali ºi directori,
S-a pierdut în valuri de spumã, s-a albit de sãpun,
A cãrat vagoane de apã, a secat pompele
ªi-a îmblânzit tinereþea ºi mintea în valuri,
în valuri de apã groasã, în gâlgâieli de sudoare,
ªi-a tocat umerii, a muncit ca boxerii,
a fãcut muºchi în umeri ºi la picioare,
ºi-a pierdut sânii ºi frãgezimea obrajilor,
a bãtut cu pumnii în vrafuri de transpiraþie,
ºi-a holbat ochii prin aburi
visând mereu curãþenia.
Ea a fãcut o casã de copii
niciunul frate adevãrat cu celãlalt;
I-a crescut cu mâinile ei fãrã unghii,
i-a îmbrãcat în cãmãºile oraºului,
Ea ºi-a zolit în sãpun ruºinea ºi sângele,
A fãcut muºchi la inimã, de umilinþã.
S-a rãstignit între foame ºi demnitate
Mereu viscolitã de rufe.