Era fantastic cerul, ca o perlă,
Cu ape de sidef şi uneori
Cu dulci coline, ca atunci când mori
Şi-n suflet, proastă, uguie o mierlă.

Era fantastic cerul ca acum,
Când amurgeşte peste-un vraf de ţară,
Când mă uimeşte-adânc întâia oară,
Ca un fantastic început de drum.

Prea sunt copil al cerului fantast,
Prea peste tot mă simt la mine-acasă,
Prea am nevastă blândă şi frumoasă,
Să nu-i fiu credincios, să n-o adast.