Timpul care se coace în pletele mele
jucăuş ca un copil blond,
are sângele cald ca un miel
şi'n ochi un aer de vagabond.

Când e trist, lacrimi paralele
îi curg din ochi ca nişte monete grele.
Inima o adună în fiecare seară
într'o cutie cu pereţi de ceară.

Noaptea uneori îi mângâi cu o coaje
fruntea însângerată de tatuaje.
Tristeţile lui din vreme în vreme
le scriu pentru oameni în poeme.

Timpul care se coace în părul meu
e frate cu Dumnezeu.