M-ai trecut prin noapte şi soare
Şi te rugai să nu se coboare
Steaua mea în braţele nopţii,
Când amuţeau schijele lângă marginea porţii.

M-ai trecut, obosită, prin foame şi chin,
Căutând cer senin,
Căutând pace prin pustie arinişte,
Să mă poţi iubi în linişte.

Tremuram şi eu şi pământul;
Războiul îţi frângea pe buze,
Dragostea, cântul -
Nu mai ştia nimeni că trăieşte, sau moare
Şi tu mă smulgeai din noapte, spre soare.

Îţi aduc cerul, cântul şi florile -
Pentru tine mângâi viorile
Şi mă ridic în soare, cum ai visat,
Anume
Să dau porumbeilor zbor peste lume,
Şi mă iau la întreceri cu vulturi, în zare,
Să cutreier pământul pentru pace şi soare.