 |
|
|
|
|
|
|
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ Soacră, soacră... 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-15 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
I
Bariera se ridică agale, căruțe cu păsări, cu fructe, cu mac intră în orașul mic, salutate de cocoșul cu trâmbița spartă. Huruie storuri de case bogate și mâini dolofane așează-n ferestre plăpumi azurii peste care cresc norii pernelor albe. Frizerii stau în stradă, plictisiți încă înainte de începerea zilei, ar spune ceva dar preferă să privească amorașii de piatră. Căruțele cântă din osii uscate și ajung în piața cu bidoane de lapte, altele caută judecătoria de ocol unde țăranii coboară și intră în curte cu biciul în mână. Lângă monumentul cu vultur apar funcționarii lins pieptănați, dispar în misterioasele coridoare împodobite cu genți și avize. Soarele îneacă podoaba vitrinelor, de ani fără numãr ciorchinii roșcovelor atârnă blajin printre perii și funii de cânepă. În fânul căruței e așezat un sicriu, o femeie a cumpărat lumânări pentru nuntă și strânge în palma crăpatã batista cu bani. Din ceasul preturii cad smalțuri crăpate. Aerul e dulce, de candel, bătrânul fotograf s-a prăbușit pe ziar și vorbește vorbește în somn. În cârciumă negustorii încheie contracte, cineva țipă fantastic, răstoarnă o masă și sparge sticla cu vin. Avocații mai aleargă în hainele lor de lustrin decolorate de soare, frizerii orbesc în oglinda pătată de muște. Golite, căruțele pleacã spre câmpuri, of, orașul mic rămâne în urmă cu turnul pompierilor în care nu se zăresc niciodată măruntele focuri zilnic izbucnite aici. II Din norul serii, zmeuriu, cad porumbei întorși de pe câmp; umbrele mănâncă repede afișele cu anunțuri de târg. Servitoarele târăsc spre casã copii cu bucle de îngeri. Viorile subțiri din chioșc intonează Tango notturno. Tac valțurile morii țărănești, lângă fabrica de cărămidă salariați cu șepci cadrilate intră în camere mici. Soția primarului privește circul ambulant care trece cu pitici, cu umbrele, cu tobe și o maimuță închisă în ladă. Funcționarii cu mustăți de catran vin în parc să consume covrigi cu chimen, să asculte melodiile sublime din chioșc. Nebunul înconjură fiecare pom, oprit pe podul de lemn vede capul Ofeliei plutind ca nufărul pe apa murdarã. Pudră, țânțari, transpirație, vârtej de valsuri răcoroase; directorul băncii spune glume, râsul său înghite luna și, obosite, soțiile funcționarilor scot fluturi din bere.
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
