Pe câmpurile
albe şi negre
- şi de atâtea alte culori –
ale vieţii,
sunt doar
un pion.

Destinul
(şahist ce joacă,
în multe cazuri,
partide oarbe,
arătându-se când
mare maestru,
când
un banal ageamiu),
este gata să mă sacrifice
în orice clipă.
Desigur,
într-o anume stare de graţie,
înaintarea mea anonimă
poate căpăta încununarea
unei spectaculoase
revanşe.

Însă
cel mai trist
pentru mine
este să părăsesc tabla
en passant.