Ar trebui să mă bucur...

A crescut preţul cărţilor
Odată cu preţul legumelor, al morcovilor,
Al verzelor cu ochii albaştri şi verzi,
Al guliilor şi-al purecilor domestici,
Transfiguraţi în sămânţă de ceapă.

Începe şi poezia (În - cepe!) să aibă un preţ!
(În curând şi-un gust!)

Totdeauna, bine şi cu multă grijă tranşată,
Îşi sporeşte valoarea:
Cinci mii de lei - gramul de poezie macră!
Opt sute - suta de grame de poezie cu oase!
(Pulpele de poezie se vând pe dolari!)
Nu ocoliţi antricoatele sonetelor clasice!
Sunt demodate, dar atent rumenite în cuptorul electric,
Ori fasonate-n aspic şi stropite cu vin de Burgundia,
(Roşu!)
S-ar putea să vă redeştepte pofta de maraton.

Nu consumaţi creier, inimi sensibile şi ficat poetic!
Nu ţinem! Organele vitale sunt destinate mărcii germane,
Şi lirei sterline, oricum, mult mai stabile,
În furtuna magnetică din abatoarele marilor burse.

Păcat de momiţe!... De măduvioarele haiku-urilor!
Sunt concentrate, dar prea puţine.
Ar avea mare căutare pe piaţa yenului japonez!

Scriem "cât" cu "â" din a, ci nu "cît" cu "î" din i,
Argument sigur pentru descendenţa noastră latină,
Păstrând coarnele, copitele şi alte câteva mărturii lirice,
În vederea tradiţionalei şi sigurei lor desfaceri,
În zona rublei şi-a carboavelor conservate-n vodkă.

Cu ajutorul Domnului şi cu puţin noroc,
Păstrăm acasă veşnicul, veselul troc:
Câteva "săltăreţe dactile" şi-un "cuvânt potrivit" cu temei,
Pentru o conopidă vârtoasă şi doi ardei;
Un pui de poem - pentru un pui de cartof;
Un "all right" resemnat, pentru autoh-tonicul "of"!;
O "corolă de minuni a lumii",
Pentru o "coca-cola",
La marginea râsului, a plânsului şi-a glumii...

O rimă din aurul zilelor mari,
Pentru blugi, pentru reiaţi, pentru şalvari,
Pentru fistic şi cadâne cu piciorul moale şi ciucur...

Ar trebui să mă bucur... Mă bucur, chiar... Mă bucur!