Plecase caravana iarăşi
Purtând în sânul ei argint,
Cu străluciri furate parcă
Din ochii celora ce mint.

Şi umbre se-nnodau tăcute
Sub raza nopţii tropicale,
Era de aur călătorul
Şi aurul lucea pe cale.

Era lumin-aşa de multă
Pe fermecatul nopţii chip,
Că strălucea un pic, de lună,
În orice boabă de nisip.

Un beduin, chema în cântec,
Mirajul verzilor savane...
Şi-aşa mergea de greu în noapte,
De parcă el purta în spate
Argintu-ntregii caravane.