Un corn de brumă, fruntea, prin ploaia mâinilor,
Se-ntreabă tulburată: ne cheamă iarăşi zarea?
Tu o mângâi mereu şi-n stepă n-auzi zvonul,
Şi-mi pare că amurgul a poposit pe mâini.

Ard lumi! Călătorii fiorului din ţărnă
Au pregătit Cetatea. Apleacă-te prin vânturi
Şi vino. Se aude, tot mai aproape, Omul.
Scrâşniri, eternitate. Eternitate, flăcări.

Tot mai sonor apusul de febra vieţii noi
Îngenuncheat pe şipot şi-atâtea oseminte.
Fâlfâitor viole ucişilor pe lespezi,
Ei cei mai singuri pentru Preludiul Bucuriei.

Vrei mâinile s-apropii de ceaţa zilei? Vino.
Vrei apelor din flaut văi muzicale? Vino.
Norodului incendii şi cântec şi maree
Oglinzi înfricoşa-vor prin meşterii de fier.