Pe această ploaie cu soare
îmi place mult să mă plimb prin piaţa mare
care e locul tuturor întâlnirilor,
al celor fără lucru şi fără căpătâi,
galbeni şi lucioşi în ploaia cu soare, ca nişte gutui.

Trec şi azi printre ulucile subţiri
pe unde acum zece ani o fetiţă alearga să-mi spună găfâind,
cu înfiorarea primei mărturisiri:
"Te iubesc!"
Şi praful străzii mi se ridică-n ochi
învelindu-mă într-un nor ca pe-un adevărat zeu pământesc.

E într-adevăr frumos să treci prin ploaia cu soare
ca prin dulci, sfâşietoare aduceri aminte,
şi-n loc să te deşiri, să te cazi şi să te jeleşti,
să te întorci asupra ta, să te faci că nu le cunoşti
şi să treci fluierând înainte.

E greu să nu te podidească nici o lacrimă
dar e şi mai bine să le ţii închise sub pleoape
privind senin-nainte, nepăsător aproape,
şi numai prin genele ochilor ca printr-o sită
să simţi cum te bate subţire, beteala de aur a ploii, însorită.


1942