Această toamnă, dintre vechi odoare,
Luceferii i-a scuturat gălbui,
Căzând drept stele vii, în mări, de mare,
Iar în grădina omului - gutui.

Copacii toţi din creştere abdică
Şi sbor în laţ de păsări prinse sunt.
O, nici un plop împotrivind ce pică,
Liber-arbitrul să-şi proclame-n vânt.

Pădurile se surpă-ntregi cerute
Şi însumi cad din cumpeni ca un rest,
Mă-nchin cu toate frunzele căzute
Şi ploile pământului acest.

Cu salcia pletoasă, rădăcini
Sucesc ascuns printre şopârle, pentru
A da răspuns acelor origini
Din tainicul şi arzătorul Centru.