Muzica Sferelor era
după umila părere a mea.
Ceruri cântând,
vitroasele ceruri sunând,
incorporale retorici retorizând
în aerul fără densitate,
în extramundana puritate,
aceste muzici nu le aude
buruiana-săraca, ori acel vânturat,
ori acel măcinat
de un vis nevisat,
un vai de mine în ploaia perpetuă,
de ploaia maşteră îmbrăţişat,
de bicele sale,
împletitele-n şapte,
VAI DE MINE
cu elpitic discurs,
tinichea de gaz
din care gazul s-a scurs.
Oricine
piatra mi-aruncă:
pentru tine mingea,
prinde-o tu, cel sfios,
orgolios în zdreanţa de aur,
în straiul de zdrenţe luxos,
oricine, oricare
auzind glorioasa murmurare:
După umila părere a mea
Frumuseţea este o stea!
Şi totuşi...
Castelan fiind
cu latifundii în Spaniile sângerii,
în auriferele Spanii portocalii,
un Hidalgo, STAN PĂŢITUL fiind
NOI, STAN PĂŢITUL
pe o piele de capră scriind
testamente spanioleşti, iscălind
pluralul Noi, însumând
ale mele crunte păţanii
şi moara cu vântul cu tot
şi aripile ca o răstignire la pătrat,
NOI, STAN PĂŢITUL
murind,
şi de a nu muri
fiind nemângâiat,
spre a mea consolare
am murmurat
al meu laitmotiv, al meu Credo:
Frumuseţea este o Stea
după umila părere a mea.