Cum veneau prin tot cerul,
Prin liniştea lui Dumnezeu, caldă,
Prin pacea lui Dumnezeu;
Cum veneau navigând,
Cum veneau într-un vis
fără dureri şi căderi într-o moarte,
Eu mă ridicam încet din genunchi
şi înnebuneam lângă vite
Plin de pământ, de nădejde şi iarbă.
Şi cum veneau, prin cer,
Ca un somn de copil, ca o tăcere de slavă,
Eu aiuram în câmpie şi plesneam
Mut de dor şi adolescenţă târzie.
Din când în când se roteau într-un vals,
Eu îmi pierdeam capul şi mâinile,
Vitele mele pufneam pe nări şi pe gură
Cu boturi groase ca nişte butuci.
Eu îmi uitam duhul pe cer
Şi eram curat şi frumos,
Începea nebunia.