I

Vise şi vise-au venit
La ziua de naştere-a iasomiilor
Nopţi şi nopţi în albele
Insomnii ale lebedelor
Roua se naşte în frunze
Precum în cerul nemărginit
Sentimentul senin.


II

Îmbietoare nopţi înstelate-au adus tăcerea
Şi în urma ei o melodie străină
Amanta
Vechilor ecouri vrăjite

Acum mai rămâne o umbră incertă
Şi-n ţăndări încrederea ei
Şi ameţeala minţii de nevindecat - acolo.


III

Toţi chiparoşii vestesc miezul nopţii
Toate degetele
Tăcere
Dincolo de fereastra deschisă a visului
Încet-încet se petrece
Spovedania
Şi ca o privire piezişă deviază spre stele!


IV

Un umăr desgolit
Ca adevărul
Îşi întregeşte conturul
La această margine-a serii
Ce singură luminează
De sub tainica semilună
A nostalgiei mele.


V

Noaptea nepăzită au furat-o amintirile
Mov
Roşii
Galbene

Braţele-i deschise s-au umplut de somn
Părul ei odihnit de vânt
Ochii ei de tăcere.


VI

Noapte nedescifrată - amar fără margini
Pleoapă fără de somn
Înaintea suspinului durerea se mistuie
Înainte de cumpănă cade pieirea.

Aşteptarea-i pe moarte
Asemenea gândului ce prin meandrul zadarnic
Cade strivit în poala ursitei.


VII

Diadema lunii pe fruntea nopţii
Când umbrele-şi împart întinsul
Vederii

Şi măsurată durerea de-o ureche dibace
Fără să vrea se destramă
Înăuntrul ideii spulberată de melancolica
Goarnă a stingerii.


(traducere de Ion Pop în colaborare cu Ecaterina Sismanoglu şi Dimos Rendis-Ravanis)