Sunt sincer,
tu ai putea să mă ridici din morţi,
doar amintindu- ţi de mine,
atunci când mă plimb, ore în şir,
cu mâinile goale
peste picioarele tale curate şi singure.


ai putea să te legi
de mâinile mele ca de un orizont
al unor ploi care nu cad
şi nu se văd niciodată,
în ele poţi să rămâi sprijinit ca o umbră
sau să te săruţi, să te strângi în braţe,
poţi să alergi, să strigi, să te revolţi,
dar nu poţi să uiţi.



sunt sincer,
de genele tale îmi este dor,
mai dor decât îmi este
de copilăria din care am fugit
când au început să îmi moară bunicii,
tu eşti curată,
peste pielea spatelui tău mă întind,
cu frică şi cu timiditate
când vreau să respir.