Mă rătăcisem într-un parc
tomnatic, printre arbori uzi
ce în loc de frunze viermi aveau
ologi mişcându-se pe crengi,
eram în somn şi nu puteam
să-mi fiu stăpân iar bucuria
mă cerceta de ce vedeam.
Căci vinele copacilor înalte
prin coaja fumurie arătau
înaintând răşinile curate
şi-n palidele măruntaie
ale acelor frunze animale
vărsându-se cu lene putrezeau.
Prea buni judecători, am fost surprins
dormind şi nu-mi eram stăpân,
şi porţile căzuseră pe simţuri,
şi singur cu vedenia şi fără
de ajutor mă bucuram!